pe fata nevazuta a lunii era o noapte ca oricare alta
busola arata numai sudul poate ca obosise
(avea toate motivele sa se plictiseasca de mine)
pentru ca eu o tineam intr-una pe a mea : acolo
ei ma intrebau decent si temator : unde ?
degetul meu incepea sa vorbeasca limbi parasite de oameni
ramineau politicosi pina ma ridicam pe cruce
intii alegeam doua visuri, unul in stinga unul in dreapta, nu, nu doare
adevarat va spun ca veti fi cu mine in imparatia cerurilor
acasa
trebuie numai sa credeti in mine
invatam apoi sa ma scriu in oglinda
cu toate literele lumii
Eli Eli
lama sabachthani ?
ah, ce bine puteam sa o spun
ma credeati pe cuvint erau de ajuns doua piini si cinci pesti
sa incepem o noua credinta
sa zidim luna in piatra
sa ne inchinam cu trei degete
sa ingenunchem inaintea evangheliei
acasa
mi se facuse atit de somn incit as fi dormit
numai de dragul pernei imbracata in seara asta in verde
oare cine a avut rabdarea sa imi impleteasca o coroana ?
cine imi poarta intrebarile in palma
poate ca sunt pescarusii
poate ca e vintul (sa nu cumva sa imi spui Stapine )
acela ce imi duce lacrimile peste un orizont de creta
poate ca e neputinta care imi ascunde cuvintele in buzunare largi
poate ca sunt eu imbratisat de cuie
vorbindu-i unui profet Ilie care ma duce
acasa
dar de ce nu ar fi Ozzy Ozbourne ?
de ce sa nu visez in Kansas ?
de ce sa nu ii spun pernei Toto ?
nu mai aveti cruci ?
folositi pici si carouri
e ora 5
e vremea slemului
e fata din vis
de ce trebuie sa va invat eu cum se deschide berea cu dintii ?
Monarhia salveaza Romania
si stomatologia
si eparhia
nu uitati va rog nu uitati oftalmologia
care ne suie din nou din nou
din ou
pe cruce
Uitati-va ce risipa de cuvinte
cite volute si ancore trebuie sa arunc in mari de diamant
pe cite cruci trebuie sa urc
sa pot spune in sfirsitul sfirsitului
fara pescarusi
fara corabii
fara sa chem tenorii
te iubesc