In sala pustie
trei suflete goale
isi tin de urat.
Nici unul nu stie
zapada ca-i moale
sau timpul ca-i scurt.

Se aud din multime
trei glasuri tacute
ce urla spre cer.
Se uita spre sine
cu priviri mute
si ras efemer.

Mergeau prin desert
trei lacrimi razand
de nisipul fierbinte.
Un lucru e cert:
tot mergand,
nici una nu simte.