eu n-am raspuns
dar un raspuns ma are ca-ntrebare!

nimic nu imi provoaca scarba...
poate un vin prea vechi
sau o mana prea lunga...
ma hranesc rar, sinusoidal inca,
din cadavre ce put animal,
dintr-un creier ce mesteca ciunga;
absurde imi par
cuvintele din insectar,
oamenii care se-aduna in fata
la Patria sa poata macar
sa dea 2 versuri si-un "doar"
in loc de "poate"...

mai nepoate,
lucrurile toate,
in intregimea destramari lor,
nu se rezuma la moarte
ci la dorinta de-a nu fii,
la cat de bine stii sa mori
si cat de mort ti-e verbul
a murii
cand altii te considera transparent-
transparenta e viata fiecaruia:
din cand in cand ne mai lovim de morti,
opaci si plini de rame-n intestin,
mai nebauti, mai fara vin
dar pleaca...

sa-mi fie tarana usoara!