Răsună al Tău glas
În glas de păsări multe...
Ureche n-a rămas,
Nici minte, să Te-asculte;
Chiar al Tău ochi privește
Prin lume-n orice pas
Și noaptea o domnește;
Lumină fără ceas!
Iar eu...nebună umbră,
Am conservat la rece
Și floarea cea mai crudă
Și...n-a rămas nimic.
Nici vântul nu mai trece,
Și bezna-mi este sumbră,
Privirea mult mai udă,
Și...sufletul mai mic
Te rog!
M-ajuți să mă ridic?
14.05.'03