Deschide Doamne poarta
Și lasă-mă să ies,
Din floarea mea inchisă
Ce singur-am cules!
Prea dulce-mi este soarta,
Parfumul prea acut,
Cum albă-i o narcisă;
Să merit... n-am crezut!...
Tu, Doamne, singur ești:
Iubire, Viață, Crez.
În inimă să-mi crești
Cât bobul de orez,
O, Doamne, tare-aș vrea!
Deși ești mai presus,
De oștile cerești,
De gândul ce-a apus,
De răsuflarea mea,
Nebună-s să Te-nec
O, Punte , către mine!
Tot valul mi-este sec;
Sunt goală, mi-e rușine...
Oriunde pasu-mi duce,
Să calc eu fără Tine,
Cum Doamne aș putea?
Mi-ești sufletul întreg
Și ești al meu călcâi;
Nu pot să mă dezleg!...
Și stau, să mă mângâi.
Căci, tren sunt fără șine
Nici nu știu a conduce,
Ci doar alerg în șes
Și cad sub a mea cruce.
Iar floarea ce-am cules,
Tot vrea să se usuce...
14.05.03