Oare,
a făcut timpul o eroare,
când ne-am întâlnit?
Simt atâta putere!
În sânge,
în inimă,
în gând!

Nu patima,
ci fericirea imensă,
ca spațiul nemărginit:
mă cuprinde,
mă dezmiardă,
mă alină,
într-un farmec neinfinit.

Nespusele cuvinte,
au rătăcit timid
pe buze.
Ca zborul colindă
sclipirea din ochi
și se-nalță sălbatic...
Iubire!...m-ai cucerit!