agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-09 | |
*
F armec ars în lut și miere, E den răcorit cu jar, M irodenie și fiere, E lixir și alb de var. I ar ești lacăt și ești cheie. E u, ce sunt atunci, FEMEIE? * Pluteam indezirabili prin lumi cu fum și îngeri, visând că aripi dalbe ne-ar fi crescut din umeri, eu rar crezând în volte, tu vag știind să numeri întoarcerile nopții prin scânteieri de patimi. * În zilele de iarnă cu primăveri pe buze, rar mă sculptai în ramuri cu dor strigat de frunze iertându-mi iar greșeala, tu dulce rădăcină că te-am fixat de glie, să izvorăști lumină. * Acum cad, deși mi-au crescut aripi din inima ta, ard, chiar de-ai lăsat lacrimi s-acopere vulcanice răni, mor și învii lângă statuile noastre în formă de stea inutil arestate în zilnice vămi. * Atât, atât cât am, e lumea mea, de cânt străină, atât, nici nu mai plâng ninsori de gând și praf din lună, atât, atât mai simt, cum mă cuprind și-mi fac arsură mâinile tale.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate