Am fost la Cluj,
mi s-a făcut rușine
copil că n-am mai fost de zeci de ani,
de când visam orașu-ntreg că vine
să-mi vadă nebunia, ca pe-un har.

M-am dus pe străzi,
ca să mă vadă case
ce n-au simțit cum râd prin zidul lor
și unde-o ploaie-ntreagă de fete neSfioase
nu m-au ținut prin plete-n patul lor.

Am stat la Cluj
pe-un zgomot de clopotniți
ce-au scuturat din mine vârsta mea,
m-am intâlnit cu mine-n studenție
cu foamea, setea și iubirea mea.

Nu m-am întors
sunt înca la plimbare
mușcând cu inima femei, alei, pereți,
schimbând bucăț intregi de rău din mine,
cu fete faine,străzi și alți drumeți.