Mai demult
Ma bantuia noaptea,
Inainte de somn,
Dar, mai ales, dupa
Imaginea ei
Din floare rupta.
Surasul
Mi se-mpovarase
Din suflet si greu
Se cobora-n vale,
Ca-ntr-un zbor,
De pe chipul meu.
Durerea ei
Si lacrima-i plansa
O suia cu-n picior
In cer
Iar cu celalalt
Pe deasupra mea.
Acum ma bantuie ziua
Cand amiaza-i mare,
Iar soarele este
Ca la teatru privitor:
C-o ureche ciulita
El asculta
Povestea ei de floare rupta,
Iar cu-un ochi
Priveste la mine
Asupritor.