agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1930 .



Portret
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2004-03-16  |     | 



un întuneric ca în nopțile de vară,
pe miriști caii tac – ascult mohorul,
ating cu talpa goală șleaul brăzduit,
lăsat de la însămânțare cu tractorul

arar, pășesc peste grămezi de boabe
anume rânduite: „la anu’ pentru rod”
găsesc pândarul – un ștergar în față,
iar străchinile rânduite către nord

de câți ani, bace, tot pe câmpuri?
de când duhnești a paie și a praf?
ți-e pielea transparentă, ca hulubul,
prin haine te împunge umărul firav

îți simt durerea greabănului care,
în tinerețe, a strămutat chiar munți,
acum, văzduhul îl respiri agale
ca apa ruptă-n pietre pe sub punți

te bate-n cuie fiecare răzvrătire
a mușchilor ce s-ar culca-n mohor,
tu, ca un cal tăcând de ani pe miriști,
te-nfurii, fornăi, scuturi din picior

mai simt și-a brațelor nevolnicie care,
în tinerețe, cu toporul au culcat păduri,
îți încleștezi pe brișcă potolite oase
și mă întrebi domol: venit-ai ca să furi?

nu, bace, n-am venit să fur din truda
unor sărmani topindu-se sub ploi
și cărora din palme le curg lacrimi,
iar peste piele praful greului noroi

eu am venit să-ntreb în care parte
s-apuc pe câmp, că m-am cam rătăcit,
mă odihneam, dormeam când, deodată,
sub mine câmpul parcă s-a rostogolit

vedeam fântâna unde mă culcasem
cum luna o înghite dincolo de zări
cum peste mine trec înaripate case
cu șița neagră mirosind a lumânări

fugeau sub mine firele de iarbă
gonea din mine verdele, uimit,
mă prăbușeam în piele și în oase
și-n nări mă cuprindea un fornăit

nu, n-am venit să fur, ci întrebarea
spre locu-acesta pașii mi-a purtat,
creștea în mine un mohor bezmetic,
pe miriști caii mei tăceau cutremurat…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!