apoi ne strângem seara –
copii năzdrăvani de salamandră –
ne injectăm culori banale pe sub piele,
între noi pâlpâie ochi blues țuguiați,
mă îngheți, mă topești,
mă ierți, mă dori, mă taci,
mă…ce vrei tu…
dar să nu mă crezi înghițitor de săbii sau de foc,
eu port corset
și mă prefac că nu am timp să respir –
sunt o imponderabilă globulă în apnee