Nu era nimic, nu era nimeni
Si ne-am hotarat sa-i spunem
Praf.
Apoi, era ceva, era cineva
Si s-a hotarat sa ne spuna
Inutili.
Am ramas doar varf de pensula
Lasata la inmuiat pentru
O noua acuarela plictisita
De atata culoare inutila.
Panza ingalbenita si-a sters
Fruntea asudata si a iesit intr-un om.
Doamna aceea robusta
Nu-si mai incapea in rama-i
De atata toamna digerata.
Incepuse sa ploua cu ganduri
Unele mici,marunte, ca pentru copii,
Altele mari, pline de ele.
Asa ca am decis sa stam la adapost
Si nu ne-am mai nascut.
Lumea plutea in deriva
Intr-un balon de sapun ieftin.
Prin portile de caramida
Trecea Odisseus.