Spicul nopților ce cad roșii si calde
Din întristare în întristare,
Și-a-ntins perii omidiaci prin toată ploaia.



Canale, oniric suspinând de ambrozie
Pietre, cioplindu-și sâmburele prin talpă;
O singură dată, nerostindu-mă
Cu sângele băltind tăcerile, în groapa mea
Mă desavârșesc, ... neatinsele izvoare se coc in buze
Meduzele se-opresc pe nemișcarea chipului, intr-un
Electric giulgiu
Merg peste urmele melcilor albaștri

Sub oglinzile ce mă privesc incolore
Ramân mereu nevazută.