si parca mai in ciuda vrei sa faci,
parca mai mult zgomot m-ar indeparta,
si imi trec prin minte o mie de ganduri nebune,
dar cand sa fac...je n’est sais pas.

spuneai ca daca te mananca, trebuie sa te scarpini,
dar tot mai mult mananca blanita ta,
si-as vrea sa te umplu de fericire eu,
dar cand sa actionez...je n’est sais pas.

trec zilele, vin noptile din urma,
nu se mai satura placerea ta,
as face ceva dac-as avea sanse,
dar nu am, si-atunci...je n’est sais pas.

mi-ai promis ca te vei linisti pentru o vreme,
ca ma vei lasa sa-mi vad de treaba mea,
dar cand sunt mai inspirat ca niciodata
te gandesti si tu sa faci ceva...je n’est sais pas.

femeia a fost si va ramane coasta de drac,
oricat incerc n-o pot schimba,
si nu pot spune in finalul acestui poem ratat
decat atat...je n’est sais pas.