survolând statui
îmbrățișate de uitare
cum să-ndepărtez
praful de pe amprenta
umbrei tale
doamne
când până și păsările
mă strigă pe nume
de-mprumut
azalee
azalee
și gleznele mele
n-au loc în ghivece
de-atâta țărână
nici de piatra
de ucis aripa
pe care-o mestec metodic
și-apoi
te acopăr-descopăr…