Am cântat mai mult decat odinioară
Și simt cum in puterea unui strigăt
Rănile mi se inchid.
Am strâns in mână picurii cei răi
De vene arse și căderi abstracte
Și printre zgomotele surde
Sângele curgea mereu...
Miroase a târană și totusi...
Să mă preschimb aș vrea.
Copacul meu și apa mea
Au fost cândva
Căntecul meu și rana mea...