Cioplești în piatra sufletului meu
Ca în căldura daltei azi să-nvie.
Și-atâta ai cioplit, că mi-este greu
Să port acum o coală de hârtie
În loc de inimă. Și taie mult și-adânc
Și sângele se schimbă-n stropi de ploaie.
Îmi plâng arterele, cu ploaie cred că-mi plâng
Și sufletu-i subțire și mă taie !
Și mă îndoi mai strâmb de-acum în mine.
Mai strâmb se-ndoaie inimile-n noi.
E între noi iubirea, care ține
Cât iernile unui cumplit război !