“Te duci si ani de suferinta
N-or sa te vaza ochi-mi tristi”
Mihai Eminescu

te duci si nu imi ramane
decat sa plang, sa-mi para rau,
caci departe de tot de mine
se va ascunde chipul tau.

si vor ramane amintiri,
fugare, dulci, placeri,
caci tu te-ai dus si tot ce-a fost
de-acuma va fi ieri.

ma va mustra constiinta
ca te blestemam,
tu n-ai inteles niciodata
ca si asa eu te iubeam.

departe chipul tau de mine
se va ascunde-n veci
si prin camera pe la mine
in veci n-ai sa mai treci.


voi fi mai trist ca niciodata,
si in zadar intinde-voi bratul,
caci tu nicicand n-ai sa apari
de unde te-a dus altul.

si nu voi avea nici o poza,
nimic sa mi te amintesc
si pana in ultima clipa
continua-voi ca sa te iubesc.

pamantul in fata mea
adanc se va deschide,
ma va cuprinde in adanc
si-apoi se va inchide.