dupa Mihai Eminescu

Copii eram noi amândoi,
Frate-miu si cu mine,
si ne-ntelegeam amandoi,
si la rau si la bine.

si cate prostii n-am facut
si-o suparam pe mama,
dar cu timpul ce-a trecut
abia ne-am dat noi seama.

si-am fost la scoala amandoi,
sa fim oameni cu carte,
si cat am fost numai noi doi,
acum suntem in parte.

caci frate-miu e unde e,
eu unde m-a dus pasul
si oricat as striga de tare
nu ne-auzim glasul.

Ah, vremuri, incotro v-ati dus
si cand va veti intoarce?
gandul nebun nu-mi da raspuns
si nu imi gasesc pace.

si as da timpul inapoi
si uite! nu se poate,
si ne-ndreptam amandoi
cu pasi grabiti, spre moarte