agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-09-25 | |
“O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu mã chemi.” Mihai Eminescu o, mama, dulce mama, atat te-ai chinuit si uite din munca ta ce a iesit: un pierzator de viata, un suflet fara rost, asa cum si tu mama la vremea ta ai fost. un suflet care cade zi de zi in declin, un fiu care fumeaza si se-mbata cu vin. vei plange atunci mama, desi eu nu as vrea, dar am avut in gene ceva din dumneata, si am avut din tata tot ce a fost mai rau, ca nu am ascultat nicicand de sfatul tau. sa nu ma mai plangi, mama, nu-i toata vina ta, asa mi-a fost soarta, haina si rea, asa mi-a lasat mie Bunul Dumnezeu, sa nu stii singura suferinta, sa o cunosc si eu. sa nu ma plangi, mama, ca plang eu destul, si seci imi sunt ochii de lacrimi acum, caci am uitat de toti si am uitat de toate, si ma indrept orbeste catre moarte. ma vor plange salcamii, ma vei plange si tu, si doar ti-am spus sa nu ma mai plangi, nu. o, mama, dulce mama, nici unul din noi n-a stiut sa traiasca o viata in doi, si iata ca pretul e cu atat mai mare cu cat mai tanara este a mea floare. va sti atunci, poate, sa traiasca fratele meu cum nu ai trait tu si n-am trait nici eu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate