În seara asta,
păzesc Luna
care strălucește prea tare
și-ar putea înebuni caii mei albaștri.
Am nevoie de ei
să pot evada din mine
într-un dincolo...
am să mă-ntorc pentru rănile celor ce-au învățat
să iubească dăruind,
am să ascund în sân norocul
și-am să-l împart , fiecăruia,
după măsura sufletului meu.
și pentru că fiecare lucru minunat
cere o jertfă
- de parcă n-au fost destule -
vă dau ochii mei.

Râd, plâng,
ard solemn
și păzesc
dumnezeiește Luna.