erau prea vinovați de primăvară mieii
în anul acela
și prea albi
în pumni le-am adunat sîngele
ca pe niște petale
smulse
din jugularele lor
mi-am botezat casa
în laptele morții
dansînd printre azimi
o noapte întreagă
cu buze crăpate
cu ochii dezghiocați de nesomn
cu capul înfășurat în groaza prelinsă
prin crăpăturile
urletelor de mamă
ca într-un șal de rugăciune și răzbunare
mîncam un geamăt
dintre vintrele oilor
era schingiuire
și totuși
era
logodnă cu miei