Iarăși îmi bate luna-n geam
Ca o amantă de la țară,
Înfierbântată de dezmăț
În noaptea molcomă de vară.

Și tot mă strigă și mă roagă
Să las cărțile de-o parte,
Să ies afară, în grădină
Și să uităm de tot și toate.

Să ne iubim până la ziuă,
Să râdem, să sporovoim,
Să fim nebuni, să fim lunatici
Și să uităm c-o să murim.

Ca o amantă de la țară
Îmi bate luna în fereastră.
Și eu, și ea, ne-om stinge odată...
Dar noaptea asta e a noastră!

Și noaptea asta, atât de scurtă,
Noi o trăim ca pe o viață
Căci cine știe dacă mâine
Va fi o nouă dimineață.

E însă sigur că azi este
Și că e noapte și mi-e bine.
Mă tăvălesc cu luna-n iarbă
Și nu-mi iau gândul de la tine.

Și nu-mi iau gândul de la tine
În noaptea splendidă de vară.
Râdem, sporovăim cu luna,
Eu de aici... tu de la țară.