Tocană de creiere,
Noapte și zi,
Vis și realitate,
Ființă și neființa,
Stau să bubuie și să dispară.
O ceață nefastă
Acoperă tot
Durere și chin
La voi mă închin,
Când ele trec granița în moarte,
Dar vor învia.
Capete plecate inconștiente,
Tăiate la rând de realitate,
Infern menit să distrugă conștiința,
Ideal fără de sens
Al vieții dormite.
Ce crezi, te așteaptă
Să o trăiești din plin?
Deschide ușa și uită-te în tine
Ce vezi? Nimic? De ce?
Boala omenirii e gândirea.