Căutand a treia pedală a Superluminicului...


... mi-am aruncat toți nebunii,
ca pe hârtie,
la gunoi.
(ai mei nu mai erau de mult la modă !)
și le-am adoptat cu acte în regulă
și entuziasm patern
sanatoriile.
... din cuibul de mitralieră
săpat și deghizat în cămăși de forță
mi-am înălțat degetele,
antenele, chelicerele,
furnalele fumegânde,
- de un verde-crud psihedelic,
tatuate pe bratul stâng,
mai puțin Orb și
mai puțin Nedivin -
direct către cerurile
domesticite, gata de înțărcat,
cu piele albastra, deshidratata,
și miros ascutit de cerneluri.
Am pe cap tichie de ziar
murdară de var și humă,
iar de aici, de sus râd aplecat înspre voi
și las dinții și limba să-mi curgă grotesc
de-a lungul drumului ridicat de
degete, antene, chelicere, furnale fumegânde.

Acum sunt Diletantul –
plătit să Fiu,
să vă pun tuturor tichie de ziar pe cap,
să-mi repopulați sanatoriile, să fiu din nou la modă cu voi.