În templu stau pe trepte de lumină,
Privind misterul care-n jur dospește.
Dansau derviși, iar gestul ispitește
O cosmică atracție divină.

În somn dac-am putea, visând trupește,
Să inventăm din aburi o mașină
Ce-ar imita, cu zvâcnet de felină,
A aștrilor rotire ce zidește

Am înțelege gestul, șoapta, pasul,
Plimbarea într-un spațiu sideral
Și umbra clipei ferecându-și ceasul.

Cât îmi doresc să mă trezesc pe mal
Cu-același spirit care umple vasul
Păstorului din veacul triumfal.