Dragă mamă,
eu am rămas o fetiță ridicolă pentru că n-am avut ocazia să beau o cafea impreună cu tine.
Deși am doi copii, nu sunt incă mare, n-am invățat să nu le mănânc dulciurile (așa cum tu le păstrai pentru mine).


Sunt incă proasta dar totuși simt că aș putea acum să-ți dedic o poezie. Poeziile ajung,sigur ajung.


Soro lume,
Mi-e dor de eaaaa.
Un dor bătrân
Si sufocant.

O aștept...

Si-aș vrea s-aud
Scrisoarea asta
Cum se scrie .

Zice ceva de viața mea,
C-am trait intr-o singură aripă
Si-am ascuns tristețea
Sub coji de zâmbet uscat.

…………………………
Că aș fi dat voie sa cadă-n mormânt
Sunetul din glasul ei
Melodios.