Mă doare pînă la lacrimi,
mă doare pînă la disperare lipsa ta
pînă la dezgust
pînă la tăcere.



Îmi strîng degetele pînă nu le mai simt
pînă le învinețesc
și îmi adorm iubirea în palmele îngerilor.
Înghit tot cerul ce se scurge în ochii obosiți
de atîta așteptare
și tremur pînă la uitare
pînă la patimă
pînă la nebunie.
Simt cum îmi ard arterele
pînă la capilare
nu mai am sînge
doar un dor insuportabil ce se scurge prin vene
și mă inundă incontinuu
pînă la imponderabilitate
pînă la haos
pînă la dezastru...