cuvant inainte
de oceanul poezie.ro

stefan petrea,
acest cuvant la usa mantuirii,
pascal cu urechea,
nici va nimici vreodata
eternele fraie,
ci doar, anonim cu ochii,
binevoieste sa moara.


rana dintai.

deasupra celor nemiscate zari.
inaltul.
lacrimi fara fiinta
si aripi.
cazusem catre sus,
ingemanat azur.
si-o candela de aur
ma plange.
m-am spanzurat cu voie
de soare. si-am murit.
in tine.


cea de-a doua rana.

amara ca o vesnicie.
prinsesem intre buze valul.
l-am robit.
si l-am luat cu mine
in adancitele minuni.
adancul.
iti sorbeai clipele
descatusate de timp.
murirea ce-o inalt catre tine,
albastra-mi scalda.


ultima rana.

si te-am gasit.
am inviat in ureche.
iar nestiutii ochi albastri
mi-au sapat in piept
dureri de cuvinte.