Tu, unei lumi, ca praful de rulment,
Incercand sa urmezi un itinerar dement,
Prin umbre cu suflet dulce de ciment,
Ai ratacit boem in miezul realitatii noastre,
Din sanul parfumat al unei geniale proaste,
In groapa aceasta te adancesti, vei sti, pe zi ce trece,
Ideile preconcepute vor face, infierbantate, un dus rece
Te vei trezi reconfortat si gata sa infrunti balauri
De mizerie, inexplicabil vei invinge si vei purta sapca cu lauri.