iar la noi la papuași
poveștile nu-s ca la toți papuașii
mă trezește într-o noapte cu urletul său
câinele fiziologului Ivan Pavlov
javră sfântă care-o făcea pe cobaiul
în laboratoarele sufletului dezvelindu-și reflexele
frate îmi zice tu trebuie să înțelegi
tu încă nu ți-ai pierdut toate instinctele sănătoase
omul e un animal parșiv
dar frumos
el a găsit sensul de dincolo de sens al poeziei
el respiră și transpiră poezie
iar uneori o citește
în Franța sunt tocmai vreo cinci mii de cititori de poezie
în România ceva mai puțini
doar se știe că tot românul s-a născut poet nu cititor
și la noi în Rusia nu e mujic să nu fi scris vreo ceastușkă
dar le scrie cu vodka pe fața de masă
și textul se vaporizează momentan
frate îmi zice câinele tu trebuie să mă înțelegi
sunt și eu un pic poet
doar cât ai urla o dată la lună dar sunt
reflexul meu condiționat e să scriu în rimă ham-ham
împerecheată deci
ci doar atunci când intru în călduri cu alte javre
încep să urlu în vers liber hau-u-u-u-u-u-u
până se desperechează perechea
eh! ce știau despre călduri și alte reflexe erotice
țâncanii puși să saliveze alături de mine în laborator
când prindeau a mi se topi mădularele
săreau din blana mea greieri
și lilieci
săreau asistenții lui Pavlov să contabilizeze
greierii și liliecii
căutând purici
fixau pedant ora și data salivării
formulau concluzii prescripții sentințe
frate îmi zice câinele tu trebuie să mă îmțelegi
dar nu așa cum m-au înțeles ceilalți
acum zice e târziu stăpânul e mort
eu rătăcit în codrul de reflexe
mai mult sau mai puțin condiționate

mă duc să-mi caut perechea
rimei desperecheate