Strig
si e frig
si vreau:
ca sa beau
vinul
ce chinul
il stinge
si-nvinge
dusmanul
ce clanul
l-a strans;
din plasn
sa ma scol
si din bol
sa culeg
ca un bleg
un bilet
cu secret
ce imi spune
pe lume
ziua de maine
de-i bine
sau rau
si de-i greu
sa traiesc,
sa iubesc.
Dar cum
din scrum
sa mai fac
un lac
si din nimic
un mic
sau mare
si tere
gand,
sa cant
si sa spun
ca din un
glas suav
si gangav
pot sa scot
dupa cot
chiar de-i stins
un nou vis?
Si cum
dintr-un drum
eu sa pot
ca sa scot
un ogor
si sa zbor
si pamantul
cu gandul
sa-l muncesc,
sa-l doresc;
si din el,
dintr-un tel,
cum sa pot
sa fac tot
ceea ce,
fiind rece,
n-am putut
fiind batut
de soarta?
si moarta
fiindu-mi gandirea
vaenirea
pe lume
cuspume
a fost
fara rost;
si pierdut
mi-e placut
singur
sa picur
o lacrima
de patima
si sa mor
fara dor
razbunator.