noaptea a cazut deodata pe strazile capitalei
am vrut s-o ridic dar trupul ei incomensurabil
se incolacise printre blocurile stravezii
printre copaci si stalpi de electricitate
printre monumente de arta autohtona
si supermarketuri
ca o caracatita de intuneric
noaptea invadase bucurestiul
mergeam pe sub trupul ei
cu veioza in mana imi luminam calea
eram prin fata tnb-ului aproape de pasajul de la universitate
cand ti-am vazut trupul ca o basculanta
cum isi facea loc prin aerul nocturn
in varful sanilor tai de catifea
ardeau doua beculete electrice si lumina lor era atat de patrunzatoare
incat iti permiteai sa porti ochelari de soare
inaintai pe bulevard ca o minge de foc
luminai totul in jurul tau masinile trotuarul intregi cartiere
uneori te opreai sa te admiri in oglina vitrinelor
pe alocuri improvizai o ploaie artificiala cu fulgi din vata de zahar
si mergeai impresionata mai departe
lasand in urma statuia lui i. l. caragiale intercontinentalul si multe altele

intre timp venise primavara
si continuarea are loc pe un fundal verde

din tavan ploua cu raze lungi de dragoste
tu ma iubesti eu te iubesc
nu cred ca mai are rost sa intru in detalii