Într-o seară
pe când tu dormeai pe pieptul meu înduioșat
până la ultimul neuron
m-am gândit să dau pielii tale
parfumul unor ierburi magice
pisate între pleoapele mele
să las mugurii să te sărute
precum o fac copiii
apăsat dulce
mirosind a lapte crud
să pun inima ta în locul ceasului
și să chem păsările la cuibul palmelor tale
Zâmbetul am vrut să-l privesc
sub lupa unei lacrimi
ca să-mi intre tot în inimă
să intri desculță
printre anotimpuri.
Om nebun
mă jucam de-a Dumnezeu
cu sufletul tău
cu trupul tău
aflate în prag de rai.
Te-ai trezit și ai râs
deschizându-te ca o floare...