ce intamplare ciudata!
ti-am intrat in viata,
fara sa ma fi lasat,
m-ai tulburat,...
o! si cat esti de minunata,
ceva de nu-i adevarat!

mi-am proptit ochii in a ta privire,
gustai o clipa de nemurire,
mi-am odihnit bratul istovit
pe corpul tau - coloana infinit -
si-am adormit asa pe veci,
strangandu-ti bratele destul de reci.

inca mai cred dupa tot ce a fost,
ca se va mai intampla ceva,
iti va fi mila, sau vei avea curaj
sa-mi ceri inima mea,
si eu ti-as da-o, minunata,
sa mai traiesc o intamplare ciudata.