usa inimii iti este ferecata cu iz de liliac inflorit
in disperarea mea de cautari zadarnice cand sufar de of
buzele tale nu mai sunt lacome sau flamande de mine
tu m-ai dat negurii unei pioase amintiri de catifea
nu mai suntem doi copii ci doi papusari ce marioneta
pe candelabrul auriu al iubirii o arunca in plutire
si ma mai accepti in blestemele mele cand ador poezie
sau ma infrunti cu semetu-ti piept intaratat de dorinte
pe o alt terasa intr-un alt timp,poate cu amfore la mese
e adevarat ca m-ai mintit atunci demult in primavara
ca Dunarea Albastra incepe langa micuta-ti urbe
iar dansul nedansat pentru intaia oara e vals etern
Oh,dragoste!iubito! la poarta inimii mele va sta in viu
intr-o continua si tandra asteptare un galben trandafir;