Știu la ce mă uit
lebădă albă
neagră
statuie
un mers înainte
fără urme
un mers înapoi
împiedicat ...

Bineînțeles că lângă mine
eu însămi
îmi smulg penele din aripile
prea strâmte
comune.

Bineînțeles că a-nghețat sângele
în cuvânt
de parcă cuvântul
a-nvățat să înghețe singur
ca mine!

Îmi tai prelungirile din copil
îl dezleg de mine
aripile lângă mine
ele însele se dezleagă
și rămân în cercul concentric
din ochiul meu
știind la ce mă uit.
...rima din poemul lebedei
îmi pare îmbrățișată aiurea cu tăcerea...
Mai lucrează
și-ți voi da o steluță
îi zic.

Bineînțeles
lebăda neagră
albă
statuia
au renunțat la mine
iar lângă mine
eu însămi îmi pun în loc de aripi
tăcerea...