te-ai sinucis, fecioarã; cum de-ai putut îndura atâta alb?
sã mai pun pe tine niște crengi de cireș înflorit...
și totuși, ești dezastruos de frumoasã;
cel mai mult îmi plac ochii tãi transparenți:
ți-am promis cã îți fac cruce din ei...
nu-mi place cum se rotesc dupã mine

azi am o surprizã: uite, mi-am fãcut o brãțarã din dinții tãi
o port la picior - se asorteazã cu ciorapii...
de ce urlã când merg? de ce râde?
vrea sã muște și sã-ți aducã fiecare pãcat pe lângã care trec...

zâmbești?