Nesomnul

De ce liniștea nopții,
Pe umeri mă apăsa?
Atunci când nu am somn,
Și vreau și eu s-adorm.

Îmi vin în gând ,
Atât de multe lucruri,
Și parcă nici nu vor,
Deloc, să m-ocolească .
O! Câte planuri …
Încerc atunci să fac,
Și câte întrebări,
Nu-mi cer atunci răspunsul,

Iar eu aș vrea s-adorm,
Și ele nu mă lasă,
Și iar caut și caut la întrebări,
Să fie bun răspunsul.

Un pocnet de dulap ,
S-au știu eu, ce alt lucru,
Ușor mă înfioară,
Și mă gândesc urât,

Încerc atunci să mă gândesc,
Oriunde, la alt lucru,
Să nu îmi fie frică
Și teama de necunoscut.

Și după toate acestea,
Observ cu bucurie,
Cum versuri multe,
Mă i-au cu-asalt,
Și încep iute a scrie.

Iar după ce întreaga poezie,
Odată am terminat,
Mă oblig s-adorm
Cu multă bucurie,
Că și nesomnul,
Mult mi-a ajutat.
11-01-1989