*cântecele*
I Lacrimi - La moartea Andei Calugareanu

N-are rost să plângi acum
Este noapte toți departe
Flori la geam se rup din ram și plang...
Nu e nimeni... n-ai pe cine să dai vina
Ești tot singur, tot departe e lumina...

Te rugam să-mi fii aproape -
Tu te-ai dus tot mai departe
Nu e bine hai cu mine
Să-ți mai spun ceva pe drum târziu...

Noaptea tarziu se destramă,
Târziu, aș vrea să-ți fiu o coroană
Să te-mpresor să-ți dau culoare
Să-ți fiu aproape să-ți fiu în mare
Ca și când, în alt gând, suspinând
Întrebând îmi răspunzi

Cu tine, cu mine, aș vrea să fiu, până târziu
Cu tine, cu mine, aș vrea să fiu, până târziu...

Florile calde tăceri curg peste noi
Timpul se scaldă în iarbă înapoi
E-o utopie uitată-n flori de păsări albe
Și neghioabe
Care ne-mpresoară albe neputiințe...

Oriunde ești, oriunde sunt…
În jurul tău, în jurul meu,
Tirirura-mdirirura,
Și doar atât, doar atât
doar atât doar atât
Și rămân doar...

Lacrimi mari de pe obraz se scurg în apă
Se scurg în apă
Nu e nimeni nici la necaz să-ți fie-aproape
Să-ți fie-aproape - Nu

Nu mă căuta, nu pot să-te-chem,
Nu pot să te uit, nu pot să te simt
Nimic…

II Taine

Taine creșteau printre noi
Umbre priveau înapoi
Alunecând prin timp
Și mă întreb unde ascund
Clipe ce curg
...e prea târziu acum

Nu mă mai uit împrejur
E totul trist, nu mă-ndur
E-atat de sincer
Norul ce trece usor
Peste trecutul amor
Nu mai visez de acum

Nu ma lăsa să mă mint
Nu mai veni înapoi
Nu-mi da putere
E prea schimbat
Sufletul fad
Nu mă mai lua de pe drum

Dacă esti singur
Dacă în noapte
Drumul din nou ne desparte și-acum
Uită de mine
Uită de toate
Ești mult prea sus
Mult prea jos eu mă simt

Taine creșteau printre noi...