cerul spre trei aripi cuvanta nemiscare.
casuta era tesuta din lumina.
zborul franghiiloe de frunze
imbia la uitare de fiinta.
arborii padurii seculare
manjeau cu pace
bratele calatorului din mine.
in licuriciul poienii
m-am spanzurat de-o buza a proslavire.
Mioara dantuia in prag
muzica celor trei dumnezei ai iubirii.
am sarutat-o pe buza de catifea.
frematarea dorului de nefiinta
ma incarcerase-n vesnicie.
si-am inviat in casuta din poiana
cum a-i vinde stele
celor trei maini de faceri.
trocul uluit de fericire
m-a inmormantat acolo sus
departe
de nazuirea neghioaba-a omenirii.