Un bubuit, surpare nălucită,
Explozie de oase și stupoare,
Coșmar întins pe semnul de-ntrebare
Și cer surpat în gara bântuită.

Veneau. În ochi o singură mirare.
Mulțimi de inși cu fața împietrită
Hălăduiau prin stația orbită,
Să vadă sânge, scâncet și uitare.

Alt trăsnet lung. O spaimă ce înșfacă.
Și cei din urmă zeii au decis
Să-și frângă zborul și în lut să zacă.

De ce-au venit și cine i-a trimis ?
Inconștienți ce nu mai pot să tacă,
Dormeau adânc, iar somnul i-a ucis.