salcâmul din curtea mea
s-a umplut
de ploaie
prin fibre și prin sânge
îi curge șuvoaie
eu curg
prin fereastră
cu cearcăne bolnave
avem ochii palizi
sprâncenele concave
alerg către tine
cu ceară pe călcâie
o lacrimă
spre cer încearcă
să se suie
alergi și tu departe
dar inima aici
salcâm și ploaie moartă
pe tâmple
îmi e bici
mă ocolești
cu fruntea
mă răstignești în ochi
ascunde-mă de tine
fă-ți inima
deochi
chitara nu mai sună
doar eu scâncesc
bolnav
mi-e sufletul
în tine
și gândul e concav