Scutur copacul dintre noi.
El coboară dozele pentru călătorii și zâne
Ne lasă rigizi în rotație cranio-caudală, pergamentați.
În zonele declive țin niște cărți,
Tu scotocești în mansarda asta și atunci se gâdilă toate poemele gâtului nostru. Redă-mi pulsul versului!
Abrog ultimul orgasm, din răzbunare urci târâș plăgile,
În biciuiri cu gust medieval săvârșim un alt dans-odaliscă
Scutur copacul: doza minimă letală.

07.05.2004, Oana Solike