Capcane pentru degete,
stramtori pentru priviri
si ace pentru ganduri
clatesc a mele jocuri.

Ridic degetul spre nor
ating bolta in frunte;
rasuna tigla-n scoarte
ce gandurile aprinde.

Binoclul stramt de ape-
taiate in oglinda-
face chipul dulce
amara-nchipuire.

Arici de suliti moi
si crude cruste
de noroi aduna
si fac cerc un suflet.

Degetul danseaza oglinda
in ape si chipul
iar dispare...ariciul
paznic sufletului...?