marină I
mă lung de mare ca sprânceana ta
pe vârf de gheare o pisică stă la gânduri
peisaj cu ciori în ochii tăi
dezgust în nări lichid amorf cu colb
îmi scot amprenta de pe suflet și-o strănut
pe-un colț de alb mă uit la ea cu ciori
peisaj de mâță zgârâind pe mâini portrete-n linii
mă simt cum se strecoară furia din gheare
prin fire albe spre adânc de creier
și din talazuri roșii mușchii se încoardă
scot scoici din piatră s-o arunc
în lung de mare ca sprânceana ta

marină II
ce mică e marea
nu încap decât 2
eu înecat plutitor
tu malul la capăt de apă
pielea umflată albastru
ochii căscați ca o gură de leu să înghită
o lebădă le le bă le bă dă bă
din malul de mare ce mică e