când ne plimbăm pe țărm
în rotocoale de fum
parcă plutim
așa ne alunecă
pașii nepământești
îndreptați spre pământ
când noi valsăm
în nori
țigara ta aprinsă
e farul meu în noapte
umărul pe care
nu pot să plâng
e țărmul lacrimilor
mele exilate
de valsul cu care
coborâm spre nori
în timp ce tâmpla noastră
se transformă
în mare
uneori senină