la geam,
un ram uscat bate
de-o parte și de alta
a ploii;

norii,
cu pălării de soare
poartă umbra tristeții
vie;

privirea,
închisă-n urma
ultimului pas trecator,
visează...

pe dinăuntru, o câmpie albastră, cu flori albastre, din care pornesc crengi întortocheate, albastre; în fiecare secundă ia naștere bolta cerului spre niciunde; aici nu se revine; o tulpină mă ridică, înțeleapta, eu singură nu pot să mă înalț, pot doar să mă sprijin;

pe dinafară,
diminețile freamătă
Heruvimilor,
ivirea;

o nouă zi!