Mă văd trecând : copilul ce întreabă
Și tânărul necunoscând tipare,
Bărbatul smuls din ațipiri de zare
Și cel uitat de anii lungi, în grabă.

Cu ierni pe umăr, gândul aprig moare
Și timpul mut un gest rigid înjgheabă.
Inspir neant, ca să mă aflu-n trebă.
Sunt colț de rocă-n drum, neschimbătoare.

Pe tot ce-i nou aștern un strat de bură
Și îl resping cu verbu-mi demodat.
Nu mai încerc în pieptul meu arsură.

Aș da orice să fiu eliberat.
Va trebui să uit trecut și ură,
Ca să iubesc și azi cu-adevărat.