se face tărziu
și vreme de lipsă acută
a pașilor spre înapoi

am să aștern
cu priviri scuturate
un loc,
o limită parfumata
a trecerilor tale
prin mine ,
o țară de exil
din care o să-mi gonesc sangele.

o să cert cuvăntul
ce te invocă rebel
totdeauna potrivnic
unicului anotimp complice
căderilor mele in gol ,
tot mai în adănc ,
tot mai departe
de un țărm locuit de umbre...